Snitel de ciuperci pleurotus
ℹ️ Poate conține linkuri recomandate.
Șnițele de ciuperci pleurotus, o rețetă simplă și rapidă, fără carne, cu ciuperci fragede învelite într-un aluat din ouă și făină și rumenite în ulei. Se pot servi ca aperitiv, dar și ca fel principal, alături de o garnitură și un sos cu usturoi.

Cuprins
Nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi plac mult ciupercile pleurotus. De cele mai multe ori le gătesc la fel ca pe celelalte ciuperci, deși textura lor mai fermă le face potrivite și pentru rețete în care vrem să înlocuim carnea.
Excepția este ciorba falsă de burtă cu pleurotus, una dintre acele rețete în care acest tip de ciupercă este aproape de neînlocuit. Tăiate în fâșii, ciupercile pleurotus imită foarte bine textura specifică preparatului original.
Șnițelele de pleurotus ne plac tuturor din familie, dar soțul meu este cel mai mare amator. Tocmai de aceea țin cont și de preferința lui de a opări ciupercile înainte de a le trece prin aluat.
Eu, recunosc, aș sări peste această etapă, mai ales atunci când ciupercile sunt mici și fragede. Dar despre asta vorbim imediat.
Câte ceva despre ciupercile pleurotus
Ciupercile pleurotus sunt cunoscute popular și sub denumirile de păstrăv de fag, păstrăv negru sau păstrăvul cerului. În limba engleză sunt numite oyster mushrooms, deoarece pălăria lor seamănă cu o cochilie de stridie.
Denumirea Pleurotus provine din cuvinte grecești care fac trimitere la forma laterală, asemănătoare unei urechi, în care pălăria este prinsă de picior.

În natură cresc mai ales în grupuri, pe trunchiurile copacilor sau pe lemnul aflat în descompunere. Pălăriile pot ajunge la dimensiuni destul de mari, au lamele dese și o culoare care variază de la alb-cenușiu la gri mai închis.
Ceea ce le face deosebit de potrivite pentru această rețetă este textura. Ciupercile pleurotus sunt mai ferme decât ciupercile champignon și își păstrează destul de bine forma în timpul gătirii. Bucățile mari și plate pot fi trecute întregi prin aluat și chiar seamănă, la final, cu niște șnițele.
Au puține calorii și aduc în alimentație fibre, proteine vegetale, vitamine din grupul B și minerale. Conținutul de vitamina D poate varia însă în funcție de modul în care au fost cultivate și de expunerea lor la lumină, așa că nu aș păstra afirmația veche potrivit căreia ar fi singurul aliment vegetal care conține această vitamină.
Opărim sau nu ciupercile înainte?
Opărirea ciupercilor este opțională. Eu nu o consider necesară atunci când pleurotus sunt mici, proaspete și fragede. Pot fi curățate, trecute direct prin aluat și prăjite.
Soțul meu le preferă însă opărite în prealabil, iar eu le pregătesc adesea în felul acesta pentru el. Prin blanșare, ciupercile se înmoaie puțin și se asezonează uniform în apa sărată.
Este important să nu le fierbem complet. Trei-patru minute sunt suficiente, după care le mutăm imediat într-un vas cu apă foarte rece și gheață, pentru a opri gătirea.
După blanșare, ciupercile trebuie uscate foarte bine. Apa rămasă pe suprafața lor va subția aluatul și poate provoca stropirea uleiului în timpul prăjirii.
Dacă vreți să aflați mai multe despre această tehnică, am explicat separat cum se face corect blanșarea legumelor.
Pleurotus pane sau șnițele pariziene?
Am văzut folosit foarte des cuvântul „pane” pentru aproape orice preparat trecut prin ou și prăjit. Chiar și soțul meu le spune acestor șnițele „pleurotus pane”.
Eu i-am explicat că, în sensul clasic al termenului, prepararea pane presupune și folosirea pesmetului. În cazul nostru, ciupercile sunt acoperite doar cu un aluat din ouă și făină.
Tehnica se apropie mai degrabă de cea a șnițelului parizian, care, spre deosebire de șnițelul vienez, nu are crustă de pesmet.
Degeaba i-am explicat eu toate aceste nuanțe, pentru că soțul meu tot „ciuperci pane” le spune. Și, până la urmă, important este că știe ce vrea să mănânce. Dar e bine să cunoaștem și diferența. 🙂
Cum servim șnițelele de pleurotus
Șnițelele de pleurotus sunt cele mai bune imediat după prăjire, cât aluatul este încă rumen și ușor crocant.
Noi le-am servit cu o garnitură de orez cu ardei și cu un mujdei cremos. Se potrivesc însă foarte bine și cu:
- cartofi natur, piure sau cartofi copți;
- orez simplu ori orez cu legume;
- salată verde sau salată de crudități;
- sos de iaurt cu usturoi;
- sos tartar;
- mujdei clasic sau mujdei cu smântână.
Pot fi puse și într-un sandviș sau într-un burger vegetarian. Bucățile mai mici merg foarte bine pe un platou de aperitive, alături de brânzeturi, legume proaspete și diferite sosuri.
Șnițel de ciuperci pleurotus – rețeta printabilă
Dacă vă plac rețetele simple și gustoase, vă invit să vă abonați la canalul meu de YouTube, Căsuța Laurei – Rețetele mele. Acolo găsiți multe alte rețete explicate pas cu pas și idei bune pentru mesele de zi cu zi.
Șnițele de ciuperci pleurotus

Equipment
- tigaie antiaderenta
Ingrediente
- 500 g ciuperci pleurotus
- 3 bucati ouă
- 4 linguri făină aproximativ
- sare după gust
- piper după gust
- ulei pentru prăjit
Pentru blanșarea ciupercilor – etapă opțională
- 4 l apă
- 40 g sare
- 4 l apă foarte rece
- câteva cuburi de gheață
instructiuni
Curățarea ciupercilor
- Desprindeți ciupercile una câte una, îndepărtați partea fibroasă de la bază și ștergeți-le ușor cu o lavetă curată și umedă.
Blanșarea ciupercilor – etapă opțională
- Puneți la fiert 4 litri de apă. Când apa începe să clocotească, adăugați sarea. Așteptați să reînceapă fierberea înainte de a pune ciupercile.
- Pregătiți separat un vas încăpător cu 4 litri de apă foarte rece și câteva cuburi de gheață.
- Opăriți ciupercile în mai multe tranșe, fără să le înghesuiți în oală. Timpul de opărire depinde de mărimea și grosimea lor. Începeți să le verificați după aproximativ 3 minute. Eu le-am opărit 4 minute.
- Scoateți-le din apa clocotită cu o spumieră și scufundați-le imediat în apa cu gheață, pentru a opri procesul de gătire.
- După un minut, scoateți ciupercile din apa rece și așezați-le pe prosoape de hârtie. Tamponați-le foarte bine, bucată cu bucată, pentru că trebuie să fie cât mai uscate înainte de prăjire.
Prepararea aluatului pentru șnițele
- Spargeți ouăle într-un bol și bateți-le ușor, ca pentru omletă.
- Adăugați treptat făina, amestecând continuu, pentru a obține un aluat omogen și fără cocoloașe.
- Asezonați cu sare și piper. Dacă ați blanșat ciupercile în apă sărată, fiți foarte precauți cu sarea adăugată în aluat.
Prăjirea șnițelelor de pleurotus
- Așezați pe foc o tigaie largă, de preferat cu pereții ceva mai înalți. Turnați uleiul și lăsați-l să se încingă.
- Treceți fiecare ciupercă prin aluat, lăsați surplusul să se scurgă și așezați-o cu grijă în uleiul încins.
- Prăjiți șnițelele până se rumenesc pe o parte, apoi întoarceți-le cu un clește de bucătărie sau cu o furculiță.
- Când s-au rumenit pe ambele părți, scoateți șnițelele pe prosoape de hârtie, pentru a absorbi excesul de ulei. Serviți-le imediat.
Servire
- Noi am servit șnițelele de pleurotus alături de o garnitură de orez cu ardei și un mujdei cremos.
Notite
scrisoarea de vineri
Să păstrăm legătura
Dacă vreți să primiți și alte rețete, idei pentru mesele de zi cu zi și vești din Căsuță, vă invit să vă abonați la newsletter, introducându-ți adresa de mail in caseta de mai jos si apăsând butonul de subscribe.
În fiecare vineri ne întâlnim în căsuța poștală, la o poveste despre mâncare bună și lucrurile mărunte care ne fac viața mai frumoasă.
Întrebări frecvente despre șnițelele de ciuperci pleurotus
Nu este obligatoriu. Ciupercile mici și fragede pot fi trecute direct prin aluat și prăjite. Dacă sunt mai mari și mai cărnoase, le puteți opări timp de 2–4 minute, apoi trebuie răcite și uscate foarte bine.
De preferat este să le curățați cu o lavetă curată și umedă, după ce îndepărtați partea fibroasă de la bază. Dacă sunt foarte murdare, le puteți clăti rapid, fără să le lăsați în apă, apoi trebuie să le uscați bine.
Cel mai adesea, aluatul nu aderă deoarece ciupercile sunt umede sau compoziția este prea subțire. Tamponați-le bine cu prosoape de hârtie și mai adăugați puțină făină în aluat, dacă este necesar.
Aluatul trebuie să fie omogen și ceva mai gros decât cel pentru clătite, astfel încât să acopere ciupercile într-un strat subțire. Adăugați făina treptat, deoarece cantitatea necesară depinde de mărimea ouălor.
Puneți în tigaie o picătură de aluat. Dacă începe imediat să sfârâie, puteți adăuga șnițelele. Uleiul trebuie să fie bine încins, dar nu atât de fierbinte încât să înceapă să fumege.
Aluatul moale din ouă și făină nu este potrivit pentru cuptor sau air fryer, deoarece se poate scurge înainte să se gătească. Pentru aceste metode ar fi mai potrivită o crustă din făină, ou și pesmet.
Șnițelele sunt cele mai bune imediat după prăjire. Dacă rămân, păstrați-le într-un recipient închis, la frigider, cel mult 2 zile. Lăsați-le să se răcească înainte de a închide recipientul.
Reîncălziți-le câteva minute în cuptor sau în air fryer, până devin din nou fierbinți și ușor rumene. Cuptorul cu microunde este mai rapid, dar aluatul își va pierde textura.
Șnițelele de ciuperci pleurotus sunt o idee simplă și gustoasă pentru zilele în care vrem să mai lăsăm carnea deoparte. Se pregătesc repede, sunt rumene la exterior, fragede în interior și pot fi servite în multe feluri, de la un platou de aperitive până la un prânz complet, cu garnitură și sos.
Dacă încercați rețeta, mi-ar plăcea să-mi spuneți în comentarii cum ați pregătit ciupercile: opărite înainte, așa cum le preferă soțul meu, sau puse direct în aluat, cum le-aș face eu. Poftă bună!


