Cu cel putin o ora inainte de a va apuca de lucru, scoateti puiul si tineti-l la temperatura camerei. Profitati de ocazie ca sa toaletati puiul, sa inlaturati eventalii peri ramasi si alte asemenea.
Daca vreti, aveti optiunea si de a tine puiul intr-o saramura care il va ajuta sa fie mai suculent si ii va da un pus de gust. Eu tura asta n-am tinut in saramura.
Dam drumul la cuptor si il preincalzim la 190 °C.
Cu niste servetele de bucatarie absorbante, uscam pielea puiului peste tot - asta va ajuta la o rumenire frumoasa. Puiul se sterge si usuca atat in interiorul carcasei cat si la exterior.
Luam jumatate din cantitatea de unt si ungem interiorul puiului.
Taiem merele in patru bucati si le bagam in interior, inghesuindu-le inauntru. Le puteti pune cu cotor cu tot (varianta rustica) sau fara ( pentru mai multa eleganta).
Daca doriti puteti pune si alte ingrediente (eu am pus doar unt si mere) - niste verdeturi ar fi foarte potrivite. Eu, de data asta, am tinut reteta simpla - umplutura doar cu mere.
Ungem cu restul de unt exteriorul puiului, generos, pe toate partile - si pe spate si pe fata.
Punem puiul in tava unde il vom coace, il legam pentru un aspect final frumos.
In jurul puiului am asezat restul merelor ce nu au incaput in pui si o gutuie taiata in patru.
Asezonam cu sare si piper. Eu am fost destul de precauta cu asezonarea deoarece am folosit unt aromat care era deja aromat si usturoiat.
Am bagat la cuptorul incins la 190 grade C.
Nici n-am mai umblat la el o ora jumatate. Daca o faceti nu e gresit, puteti sa-l verificati, puteti chiar sa mai turnati din lichidul din tava peste pui daca credeti ca va fi prea uscat, din experienta mea operatiunea nu e necesara dar, daca o faceti, trebuie sa tineti cont ca, de cate ori deschideti cuptorul, se pierde caldura - in consecinta si coacerea puiului va dura mai mult.
Intre timp, am pregatit si garnitura - eu am facut un pireu de cartofi care, credeti-ma, merge divin in combinatie cu puiul si cu marul copt.
A, si nu uitati de niste mujdei de usturoi - o nebunie de combinatie.
O data timpul scurs, se verifica puiul, al meu era rumenit usor si cu pielea crocanta, mmm, o bunatate. Si da, era gata. L-am mai fi putin, lasa pentru nitica mai multa rumenire, dar noi nu ne dam in vant dupa asta, ne cam batem cine ajunge sa guste putintica piele crocanta - daca e prea rumena, isi pierde farmecul. Dar asta e chestie mai mult de gust.
Dupa ce scoatem tava de la cuptor, e musai sa mai lasam carnea sa se odihneasca un sfert de ora pentru a avea timp sucurile din carne sa se redistribuie uniform. Timpul e numai bun sa mancam linistiti o ciorba inainte.
Sfat: Daca doriti, merele coapte din tava si sucul rezultat dupa coacere poate fi pasat si transformat intr-un delicios sos, eu tura asta doar am pus in fiecare farfurie alaturi de carne si pireu si mere coapte pe care le puteti zdrobi si manca amestecate cu pireul. Mmmm...