Spargem oul într-o farfurie adâncă, adăugăm sare și piper și îl batem cu furculița până face puțină spumă.
În alte două farfurii pregătim făina și pesmetul.
Dacă feliile de cașcaval sunt prea uscate, le putem umezi ușor — faina va adera mai bine. De data aceasta nu a fost nevoie, cașcavalul fiind ușor umed după ce a stat la frigider.
Tăiem cașcavalul în felii groase de 1–2 cm. Nu tăiați mai subțire, altfel se va topi prea repede și poate curge în timpul prăjirii.
Trecem fiecare felie prin făină, ou și pesmet. Avem grijă ca suprafața să fie bine acoperită, fără goluri.
Repetăm procesul încă o dată, adică mai trecem o dată fiecare felie prin făină, ou și pesmet. Crusta dublă este secretul care împiedică cașcavalul topit să iasă în timpul prăjirii.
Punem feliile de cașcaval panate în congelator pentru 30 de minute. Acesta este un truc excelent: cașcavalul rece se va topi mai lent, dând timp crustei să se formeze perfect în jurul lui.
Încălzim uleiul într-o tigaie sau oală (ideal de fontă), într-un strat de aproximativ un deget.
Punem feliile de cașcaval cu grijă în uleiul încins. Nu le înghesuim, ca să le putem întoarce fără să le rupem.
Când crusta devine frumos rumenă pe o parte, le întoarcem pe cealaltă fără furculiță — folosim o paletă sau un clește de bucătărie, ca să nu le perforăm.
Când sunt rumenite uniform pe ambele părți, le scoatem pe o farfurie acoperită cu hârtie absorbantă pentru a elimina excesul de ulei.
Servim imediat, cât cașcavalul este fierbinte și elastic în interior. După ce se răcește, își pierde farmecul.